ȘTIREFără domeniu

1. Preambul

1.1. Deși adoptată de aproape 30 de ani, Legea nr.50/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu a conținut referirii la onorariile avocațiale minimale până în anul 2017 când prin Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr.51/1995, s-a introdus la art.31 alin.12 prin care se prevederea regula că Avocaţii pot conveni cu clienţii onorarii superioare celor stabilite în tabloul onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R; această prevedere o regăsim astăzi în aceeași formulare la art.30 alin.3 din Legea nr.51/1995.

1.2. Această lipsă de reglementare consecutivă adoptării unei legi indispensabilă funcționării sistemului de justiție a dus, în contextul socio-economic caracteristic perioadei de după anii 90 la un veritabil haos în ceea ce privește modul în care onorariile avocațiale erau evaluate. Pe de o parte acest haos se reflecta în diferențele semnificative și, de cele mai multe ori,  fără justificări obiective în privința modului în care onorariile erau fixate de diferiți avocați iar pe de altă parte se regăsea în modul în care instanțele de judecată se raportau în momentul în care se considera că se impune cenzurarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariile avocațiale.

1.3. Încercări de reglementare în materie au mai existat, chiar prin stabilirea unor onorarii minimale obligatorii, însă din păcate au fost sortite eșecului, fundamentarea superficială și intervenția autorităților din domeniul concurenței conducând la acest rezultat.

1.4. Paradoxal, anterior unei intervenții mult așteptată din partea organelor statutare ale profesiei de avocat, s-a adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 287/16 decembrie 2019  Ghidul de bune practici privind relația sistemului judiciar cu celelalte profesii, în special avocați, document care stabilește câteva elemente de referință la care instanțele de judecată să se raporteze atunci când sunt chemate să analizeze caracterul rezonabil sau dimpotrivă disproporționat al cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariile avocațiale.

1.5. Prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (în continuare U.N.B.R.) nr.82/17-18 iulie 2020 s-a adoptat Ghidul orientativ al onorariilor minimale (în continuare Ghidul) care a fost republicat ca urmare a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 174/24 iunie 2021. Forma actuală a Ghidului este cea aprobată prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 353/8 iunie 2023, atașată prezentului material.

2. Ghidul orientativ al onorariilor minimale

2.1. Adoptarea unui astfel de Ghid, chiar cu o întârziere considerabilă, a reprezentat un progres semnificativ pe calea normalizării unor aspecte importante din activitatea profesiei de avocat atât în ceea ce privește relația avocat – client cât și în ceea ce privește relația avocat – instanță de judecată.

2.2. Analizând Nota de fundamentare care a stat la baza adoptării Ghidului înțelegem că s-a avut în vedere:

- limitarea activităților speculative și lipsite de deontologie care creează o piață interprofesională neconcurențială,

- asigurarea unei transparențe în modul de formare a cheltuielilor judiciare prin crearea unor baze de criterii obiective care să nu mai lase loc arbitrariului în cazul în care se analizează oportunitatea cenzurării acestui tip de cheltuieli,

- creșterea nivelului de pregătire profesională la nivelul corpului de avocați ceea ce conduce la o mai bună ocrotire a intereselor justițiabililor.

Sintetizând, s-a urmărit astfel crearea unui ghid de bune practici care să vină în sprijinul tuturor participanților la actul de justiție prin instituirea unui cadru public de referință în stabilirea și negocierea onorariilor, înlăturarea arbitrariului în modalitatea de reducere a onorariilor avocațiale de către instanțele de judecată șu nu în cele din urmă limitarea conflictelor legate de concurența neloială interprofesională coroborat cu creșterea prestigiului profesional.

3. Onorariile minimale – niciodată cheltuieli de judecată disproporționate

3.1. Desigur, principala problemă care a dus la redactarea prezentului material decurge din modul în care, în aplicarea prevederilor art. 451 alin.2 Cod pr. civilă, unele instanțe au redus cheltuielile de judecată reprezentate de onorariile avocațiale chiar și sub nivelul minim recomandat; aceeași problemă a fost semnalată și unele litigii în care s-a urmărit recuperarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată sau în cadrul contestațiilor la executare care vizează întinderea cheltuielilor de executare.

3.2. În opinia noastră, un onorariu avocațial, componentă a cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât ba fost stabilit în zona onorariului minim recomandat, nu poate fi considerat ca fiind o cheltuială vădit disproporționată care să permită reducerea sa în acord cu dispozițiile art. 451 alin.2 Cod pr. civilă. În măsura în care un organ reprezentativ al profesiei de avocat – Consiliul U.N.B.R. a ajuns, în urma unor dezbateri fundamentate pe situații practice, la concluzia că pentru un anumit tip de activitate se justifică un anumit onorar nu se poate considera că o cheltuială într-un cuantum care se situează în această zona a onorariilor minimale ar fi vădit disproporționată în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

3.3. Este stabilit astfel un criteriu obiectiv care permite instanței să se orienteze mult mai bine atunci când apreciază că trebuie cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată. Dincolo de înțelegerea dintre avocat și client care fără îndoială are un grad de subiectivism ridicat, nivelul minim recomandat al onorariilor minimale transpune această analiză într-o zonă de obiectivitate.

3.4. Desigur, excese se pot identifica în practică și fără îndoială instanța de judecată trebuie să intervină pentru a nu permite abuzuri, însă nu poate fi vorba despre conduită abuzivă atâta timp cât onorariul avocațial, indiferent de materia vizată și indiferent de munca aparentă desfășurată de avocat este stabilit în zona minimului recomandat.

3.5. Prin urmare, apreciem acest Ghid ca pe instrument de lucru necesar și util în egală măsură avocaților dar și instanțelor de judecată și care aplicat cu bună-credință aduce un plus de calitate actului de justiție inclusiv din perspectiva respectului pe care orice justițiabil trebuie să îl arate.

3.6. Reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariile avocațiale sub nivelul minim recomandat conduce în timp la decredibilizarea în primul rând a avocaților în fața clienților dar și a instanței de judecată în fața justițiabilului prejudiciat, care avansând cu bună credință cheltuielile necesare pentru ca un profesionist să îi susțină cauza, se vede privat de posibilitatea recuperării acestora.

4. Problema cenzurării onorariului avocațial

în lumina prevederilor Ghidului de bune practici privind relația sistemului judiciar cu celelalte profesii, în special avocați, adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 287/16 decembrie 2019

4.1. Conform celor expuse în preambul său, acest Ghid de bune practici își asumă rolul de a evidenția contribuția fundamentală a fiecăruia în realizarea actului de justiție. Totodată, Ghidul consolidează bazele stabilirii unor raporturi interpersonale între profesioniștii dreptului, în acord cu valorile etice și deontologice specifice fiecărei profesii juridice. Finalmente, scopul acestui Ghid este de a îmbunătăți relațiile și percepțiile asupra celorlalte profesii juridice, inclusiv prin aprofundarea înțelegerii asupra specificului muncii și a rolului tuturor profesiilor.

4.2. Secțiunea 4.1 a acestui Ghid cuprinde o serie de aspecte referitoare la onorariul avocatului, respectiv a avocatului ales și la aprecierea cuantumului acestuia. În acest sens, potrivit art. 91 din Ghid, (1) Reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților poate fi realizată, în condițiile legii, cu titlu de excepție, atunci când există o vădită disproporție între valoarea obiectului cauzei, complexitatea cauzei, activitatea propriu-zisă  a avocatului și onorariul solicitat. (2) Se recomandă ca sintagma „vădit disproporționat” cuprinsă în conținutul normei de procedură să fie interpretată în înțelesul său semantic, acela de a fi clar pentru oricine că există o disproporție care este evidentă. (3) Este recomandabil ca reducerea cheltuielilor vizând onorariului avocațial să nu conducă practic la golirea de valoare a prestației profesionale a avocatului.

4.3. În aprecierea cheltuielilor de judecată respectiv a onorariului avocațial care intră în compunerea lor, Ghidul recomandă luarea în considerare inclusiv a relației cu clientul – ca factor determinant în stabilirea onorariului avocațial pentru serviciile prestate. Potrivit art. 93 din Ghid, În aprecierea activității avocatului este recomandabil ca instanța să ia în considerare și prestațiile mai puțin vizibile ale avocatului, precum: consultațiile juridice între termene, efortul de a prelucra informațiile primite de la client pentru a fi redate într-o formă juridică și clară, îndeplinirea unor proceduri administrative aferente celor judiciare, timpul de așteptare până la strigarea cauzei etc. ( a se vedea în acest sens referirea de la supra 3.4. la munca aparentă desfășurată).

4.4.  De asemenea, raportat la prevederile art. 92 alin.1 din Ghid, În aprecierea cuantumului onorariului avocațial și a proporționalității acestuia față de activitatea avocatului într-o anumită cauză, ar putea fi avute în vedere criteriile regăsite în Statutul profesiei de avocat, pentru stabilirea onorariilor, respectiv: timpul și volumul de muncă solicitate; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat etc.

4.5. Nu în ultimul rând Ghidul atinge și o problemă mai delicată, dar constant ignorată de instanțele de judecată, cea a Taxei pe Valoare Adăugată - T.V.A., care în unele situații apare ca o componentă a onorariului avocațial. În acest sens sunt prevederile art. 92 alin. 2 din Ghid: Instanța de judecată se va putea raporta la venitul net obținut de avocat la momentul la care decide asupra unei eventuale reduceri, iar nu doar la venitul brut menționat în cuprinsul înscrisurilor doveditoare, având în vedere că deseori onorariile avocațiale includ și TVA, precum și alin. 3 conform căruia În concret, este important a se aprecia faptul că onorariul menționat în contractul de asistență juridică și evidențiat în chitanță reprezintă o încasare brută din care avocatul achită nu doar costuri fiscale, ci și costuri administrative şi profesionale lunare.

5. În loc de concluzii

5.1. Din perspectiva celor mai sus punctate nu putem decât să ne exprimăm speranța că atât avocații cât și instanțele vor înțelege fiecare din poziția sa scopul acestor reglementări care chiar dacă sunt cu titlu de recomandare sunt în măsură să creeze climatul pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, ceea ce va duce la consolidarea prestigiului ambelor profesii și în final la o mai bună satisfacere a intereselor justițiabililor.

 

Decan Baroul Arad – av. Ioniță Andrei Constantin
Consilier Baroul Arad – av. Buda Radu Călin