Drept penal
I. Cadrul procedural penal
Dispozițiile art.142, alin.1 Cod Procedură Penală stabilesc că „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică[1] ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei.”
Menționăm că înainte de a fi pusă în executare măsura supravegherii tehnice, aceasta este încuviințată de judecătorul de drepturi și libertăți[2], la cererea procurorului de caz, printr-o încheiere care nu este supusă căilor de atac; totodată același judecător de drepturi și libertăți emite și mandatul de supraveghere tehnică. Cu titlu de excepție însă, în situații care reclamă urgență, procurorul de caz poate autoriza pentru o durată de maximum 48 de ore măsurile de supraveghere tehnică. Ulterior, la expirarea acestei măsuri, acesta are obligația de a sesiza judecătorul de drepturi și libertăți, iar acesta din urmă fie confirmă măsura fie o infirmă și dispune distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia.
În cazul căror infracțiuni se poate dispune supravegherea tehnică?
Măsura supravegherii tehnice se poate dispune, conform dispozițiilor art.139, alin.2, Cod Procedură Penală în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea uneia dintre următoarele infracțiuni :
1. infracţiuni contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale;
2. infracţiuni de trafic de droguri;
3. infracţiuni la regimul privind substanţele dopante, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive;
4. infracţiuni privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi;
5. infracțiuni de trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
6. acte de terrorism;
7. infracțiuni de spălare a banilor;
8. infracțiuni de falsificare de monede, timbre sau de alte valori;
9. infracțiuni de falsificare de instrumente de plată electronice;
10. în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică,
11. infracțiuni contra patrimoniului;
12. infracțiuni de şantaj;
13. infracțiuni de viol;
14. infracțiuni de lipsire de libertate în mod illegal;
15. infracțiuni de evaziune fiscală;
16. în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie;
17. infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
18. în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
II. Cine poate efectua în concret activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică?
Practic, în virtutea dispozițiilor art.142, alin.1 Cod Procedură Penală, procurorul de caz poate pune în executare el însuși mandatul de supraveghere tehnică sau poate dispune ca acesta să fie pus în executare de către organele de cercetare penală sau de către lucrători specializați din cadrul poliției.
Discuția comportă interes sub aspectul practic al celei de-a doua ipoteze prevăzute de dispozițiile antereferite, anume aceea în care procurorul de caz deleagă activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică. Lămuritoare în acest sens sunt dispozițiile Ordonanței de Urgență 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.
Cu titlu preliminar, menționăm două aspecte cu privire la aceasta:
(1) Dispozițiile OUG 6/2016 vor fi în vigoare doar până la data de 16 martie 2023;
(2) Prin Decizia nr.55 din 16 februarie 2022 a Curții Constituționale a României, dispozițiile art.I, pct.1, fraza a doua, ale art. II, pct.1, ale art.IV, pct.1, fraza a treia și ale art. IV, pct.2, fraza a doua ale OUG 6/2016 precum și dispozițiile Legii pentru aprobarea acesteia au fost declarate neconstituționale[3]
Revenind, prin dispozițiile art.II, pct.3, OUG 6/2016 introduce în cuprinsul Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, dispozițiile art.66, indice 1, care prevede la alin.1 că : “În vederea desfăşurării activităţilor prevăzute de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cadrul Ministerului Public pot funcţiona, prin detaşare, ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară, sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor, în limita posturilor aprobate potrivit legii.”
Iar dispozițiile alin.11 al art.66, indice 1, menționează că : “(11) Pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute în legile speciale aplicabile acestora”
Așadar, punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică poate fi delegată de către procurorul de caz doar către :
- ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară din cadrul Ministerului Public;
- ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;
- ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Efectuarea în concert de operațiuni privind executarea măsurii de supraveghere tehnică de către alte organe de cercetare penală decât cele menționate supra și /sau consemnarea lor în procesele-verbale de consemnare a activității de supraveghere tehnică aduce atingere legalității mijlocului de probă astfel obținut și implicit legalității administrării probei per se. Sigur că aceste aspecte pot fi semnalate și cenzurate în procedura camerei preliminare, prin formularea de cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale.
Spre o mai bună înțelegere a celor punctuate supra recomandăm lectorului avizat să consulte și Decizia nr.51/2016 a Curții Constituționale a României[4] care statuează că atribuirea calității de organ de cercetare penală special ofițerilor S.R.I. încalcă prevederile art.1, alin.5, ale art.26 și ale art.28 din Constituția României.
III. Cu ce mijloace tehnice se poate efectua supravegherea tehnică în mod legal?
Pentru a lămuri acest aspect, iarăși ne folosim de considerentele Deciziei nr.55/2016 a Curții Constituționale a României;Prin urmare, acestea menționează că : “În ceea ce privește punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, Curtea observă că legiuitorul a optat pentru un sistem dualist. Pe de o parte, reglementează posibilitatea realizării unui sistem de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică integrat fiecărei unități de parchet, iar, pe de altă parte, reglementează un sistem extern acestor unități, bazat pe existența unei singure entități prin intermediul căreia să poată fi puse în executare mandatele de supraveghere tehnică”
În ceea ce privește infrastructura tehnică existentă la nivelul parchetelor, menționăm că dispozițiile art.66, alin.1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară care prevedeau că “Ministerul Public este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor privitoare la infracţiunile date în competenţa parchetelor, în condiţiile legii.” au fost abrogate la data de 16 decembrie 2022 de dispozițiile art.168, alin.5 ale aceleiași legi.
În ceea ce privește sistemul extern unităților de parchet care să permită executarea tehnică a măsurilor de supraveghere, în mod evident Decizia CCR nr.55/2016 face referire la infrastructura Centrului Național pentru Interceptarea Comunicațiilor, această entitate fiind înființată în anul 2002 ca structură în cadrul Serviciului Român de Informații având rolul de a obține, prelucra și stoca informații în domeniul securității naționale.
Numai că aici este necesară punctarea a două aspecte:
- Folosirea de către organele penale a acestei infrastructui externe a fost o soluție temporară reglementată prin dispozițiile OUG 6/2016 , iar după mai bine de 6 de la intrarea în vigoare a acesteia, caractrul temporar al acestei soluțiii nu mai poate fi invocat. Mai mult, CCR a constatat că legiuitorul a omis să creeze o reglementare completă a autorității/instituției/organismului îndrituit/îndrituită să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică, motiv pentru care a statuat că dispozițiile din OUG 6/2016 care permit folosirea acestei infrastructuri tehnice externe unităților de parchet sunt neconstituționale.
- Să nu uităm ce am punctat supra, anume faptul că ofițerii S.R.I. nu sunt organe de cercetare penală, prin urmare nu pot efectua acte de urmărire penală cum ar fi punerea în executare a unui mandat de supraveghere tehnică și consemnarea activității în procesul verbal privind executarea mandatului.
IV. În loc de concluzii
Credem cu tărie că între executarea mandatului de supraveghere tehnică și respectarea dreptului la viața intimă, familială și privată, drept consacrat prin dispozițiile art.26 din Constituția României există o linie extrem de fină. Prin urmare, în procedura camerei preliminare este necesară o analiză completă a aspectelor punctuate în acest material și eventual, o sancționare a măsurilor care fac rabat de la dispozițiile proceduarele prin excluderea probelor nelegal administrate.
[1] Metodele speciale de supraveghere tehnică sunt următoarele: (1) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; (2) interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță; (3) accesul la un sistem informatic și (4) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice.
[2] Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea prin care se solicită încuviințarea supravegherii tehnice, conform dispozițiilor art.140, alin.1, Cod Procedură Penală.
[3] https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial--PI--358--2022.html
[4] https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial--PI--190--2016.html