Drept penal

In intelesul comun al termenului suspect inseamna persoana banuita de comiterea unei infractiuni.

In dreptul penal suspect inseamna insa persoana acuzata oficial de savarsirea unei infractiuni.

Atunci cand se comite o infractiune este posibil ca intr-o prima faza autorul infractiunii sa nu fie cunoscut. In acest caz ancheta vizeaza doar fapta/infractiunea cu scopul de a depista faptuitorul si de a aduna probe referitoare la infractiunea comisa.

Atunci cand fie de la inceput, fie pe parcursul anchetei, apar elemente care indica probabilitatea ca o anumita persoana sa fi comis infractiunea respectiva, persoana respectiva poate fi acuzata in mod oficial devenind SUSPECT(ă).

Ca procedura persoana este citata sa se prezinte la politie/parchet si acolo este informata oficial ca impotriva sa se deruleaza o ancheta vizand savarsirea unei anumite infractiuni cu descrierea pe scurt a acuzatiei. De asemenea i se aduc la cunostinta persoanei respective drepturile si obligatiile pe care le are, cum ar fi dreptul de a apela la un avocat, dreptul de a da sau nu declaratie, dreptul de a consulta dosarul in anumite conditii, etc.

Din momentul in care o persoana devine oficial suspect(a) exista posibilitatea (ca exceptie, nu ca regula) de a fi retinuta (plasata in arest) pentru maxim 24 de ore. De asemenea in cazul in care infractiunea de care este acuzata a produs o paguba bunurile si conturile suspectului pot fi supuse sechestrului.

Suspectul poate da sau nu o declarație despre acuzația care i se aduce, poate solicita probe, cum ar fi documente, martori, expertize, etc.

Ancheta se poate finaliza cu concluzia ca suspectul nu este vinovat de savarsirea infractiunii caz in care se emite un document numit ordonanta de clasare fie pot aparea probe mai clare ca suspectul ar fi vinovat de savarsirea infractiunii caz in care suspectul devine INCULPAT.

La fel ca in cazul suspectului, inculpatului i se aduce oficial la cunostinta calitatea de inculpat cu precizarea acuzatiei si a drepturilor si obligatiilor.

Spre deosebire de suspect, inculpatul poate fi (ca exceptie, nu ca regula) supus masurii arestului preventiv pentru maxim 30 de zile. Procedura prevede ca arestarea se propune de catre procuror/parchet si se dispune de catre judecator/instanta. Ulterior arestul poate fi prelungit din 30 in 30 de zile. Arestul poate fi dispus la domiciliu (forma mai usoara) sau intr-un centru de detentie (arest). Arestarea poate fi contestata la instanta superioara celei care a dispus arestarea.

Exista si alte masuri mai usoare decat arestul care se pot lua fata de inculpat cum ar fi controlul judiciar care presupune in principiu obligatia de a se prezenta regulat la politie, precum si de a nu lua legatura cu alte persoane legate de ancheta (ceilalti acuzati, martori).

Ancheta se deruleaza in continuare fata de inculpat si sunt posibile, in mare, doua scenarii: fie se constata ca inculpatul nu se face totusi vinovat de savarsirea infractiunii si se emite o ordonanta de inchidere a cazului (clasare), fie inculpatul este trimis in judecata, de catre procuror in fata instantei care urmeaza sa decida asupra vinovatiei sale.

Actul de acuzare intocmit de catre procuror prin care persoana este trimisa in judecata se numeste rechizitoriu si acesta cuprinde, printre altele, descrierea detaliata a acuzatiei, a probelor si a modului de derulare a anchetei.